În timpul Războiului Civil american, regula de bază pentru cererea de cărți pentru a-ți îmbunătăți mâna la poker a fost inventată. O variantă de poker, denumită stud, a apărut cam în aceeași perioadă. La ora actuală există sute de variante de poker, jocul fiind jucat nu doar în locuri private, ci și la cazinourile din întreaga lumea, fie ele clasice sau online. Pokerul poate fi jucat ca o activitate socială, pe scobitori sau șervețele, sau în mod profesional pe milioane de dolari. La poker, totul se rezumă la noroc și la tehnică, fiecare jucător fiind maestrul propriei sale sorți.
Joacă poker online
Pachetul de cărți la poker
Pachetul de cărți are 52 de cărți de joc și doi jokeri care nu se folosesc de obicei, ci doar în cazuri particulare. Pokerul se joacă de obicei cu un pachet de cărți, față de baccarat sau blackjack, la care se pot folosi până la 8 pachete deodată. Astăzi însă, în majoritatea cazinourilor se folosesc două pachete de cărți, de culori diferite, pentru a face desfășurarea jocului mai rapidă și mai facilă pentru dealeri și jucători. În timp ce unul dintre pachete este folosit în joc, al doilea este amestecat și pregătit pentru următoarea tură.
Când vine vremea pentru următoarea mână, pachetul amestecat este pasat noului dealer. În multe jocuri care folosesc procedura cu două pachete de cărți, persoana din stânga dealerului, nu cea din dreapta, taie pachetul de cărți. În cazinouri sau cluburi de poker, se obișnuiește să se schimbe cărțile în mod frecvent, jucătorii putând cere schimbarea cărților de câte ori doresc asta. Odată cu introducerea de cărți de joc noi, amândouă pachetele sunt înlocuite, pachetele de cărți fiind necesar desigilate în fața jucătorilor.
Reguli și ponturi la jocul de poker →
Valoarea mâinilor la poker
Valorile cărților de joc la poker
Chiar dacă jocul de poker poate avea forme nenumărate, un jucător care înțelege valorile mâinilor la poker în general, precum și principiile după care se pariază la joc, va putea juca fără mari probleme orice variantă a acestuia. Cu excepția câtorva variante, o mână de poker este constituită din 5 cărți de joc. Combinațiile posibile de mâini la poker variază de la cinci de-un fel, cea mai mare mână posibilă de la poker, la o pereche sau chiar nimic, cea mai mică mână posibilă.
Cinci de-un fel: Aceasta este cea mai mare mână posibilă din tot jocul de poker și poate apărea doar la jocurile la care cel puțin una dintre cărți este un joker. De exemplu, o mână de cinci de-un fel ar putea fi formată din cei patru decari și o carte wild sau jokerul, precum și din trei pătrari și doi jokeri, de exemplu. Mâna poate apărea doar în cadrul unor variante de poker anume, nu la toate jocurile de poker cunoscute.
Chinta de culoare: aceasta este cea mai mare mână de la poker atunci când se folosește un pachet de cărți normal din care au fost îndepărtate cărțile wild, adică jokerii. O chintă sau straight flush va fi mereu formată din cinci cărți de aceeași culoare și cu valori consecutive, de exemplu 8, 9, 10, J, D de inimă roșie. Cea mai tare chintă roială este cea formată din cărțile 10, J, D, R, A de aceeași culoare, combinație care se mai numește și chinta sau culoarea roială, Royal Flush. Șansele ca această mână să pice la un jucător sunt de 1 în 650.000.
Patru de un fel: aceasta este următoarea cea mai mare mână, fiind chiar sub chinta de culoare ca și valoare. De exemplu, poate însemna patru ași sau patru treiari. Nu contează care este cea de-a cincea carte din mână.
Full house: această mână este formată din trei cărți cu valoarea identică și de alte două cărți cu valoare identică. De exemplu, ai full house când ai trei doiari și doi decari, de exemplu, sau trei nouari și doi ași.
Culoare: Cinci cărți care au aceeași culoare, dar nu se încadrează într-o secvență anume, cum este cea consecutivă de la chintă. De exemplu, ai culoare când ai damă, decar, treiar, pătrar și șesar de caro.
Chintă: Cinci cărți care au valori consecutive, dar nu sunt de aceeași culoare. De exemplu 3 de caro, 4 de inimă neagră, 5 de inimă roșie, 6 de treflă și 7 de caro.
Trei de-un fel: această combinație câștigătoare conține trei cărți de aceeași valoare, restul de două cărți din mână putând fi orice cărți. De exemplu, dacă ai 3 valeți, un decar și un pătrar, ai trei de-un fel.
Două perechi: Această mână conține o pereche de un fel și una de alt fel, plus o a cincea carte diferită. De exemplu, ai două perechi când ai două dame, doi șeptari și un pătrar.
O pereche: această combinație des întâlnită conține o singură mână, celelalte trei cărți având valori și culori diferite. De exemplu, 10, 10, R, 4, 3.
Nicio pereche: această mână se mai numește și nimic. Niciuna dintre cele cinci cărți nu își găsește pereche, nu au aceeași valoare sau culoare. Când toți jucătorii de la masă au nimic, atunci jocul se decide după high card, sau cartea cea mai mare din fiecare mână. De exemplu, o mână cu nimic, dar care are un as va învinge o mână fără perechi, dar care are un rege drept cea mai mare carte a mâinii.
Dacă două mâini sunt identice din toate punctele de vedere, valoare și culoare, mâna este considerată una egală, pentru că la poker culorile nu au nicio valoare specială. În acest caz, jucătorii care au mâini identice vor împărți miza sau potul între ei. Dacă două mâini conțin un high-card de același fel, a doua cea mai mare carte va fi luată în considerare pentru a determina care mână este câștigătoare. De exemplu, 10, 10, 8, 5, 3 bate 10, 10, 7, 4, 3. De asemenea, două mâini care au perechi identice vor fi decise de ce-a de-a cincea carte. V, V, 5, 5, 10 bate V, V, 5, 5, 9.
Valoarea mâinilor la start în poker
Pariurile la poker
Pariurile sunt cheia la jocul de poker pentru că, în esență, pokerul este un joc de management al jetoanelor. În timpul fiecărei mâini de poker, vei avea la dispoziție unul sau mai multe intervale de timp în care poți paria pe mâna ta. Minimizarea pierderilor la mâinile slabe și maximizarea acestora atunci când ai o mână tare este în esență abilitatea pe care un jucător de poker bun o deprinde la rang de artă. Chiar înainte ca jocul să înceapă și dealerul să împartă cărțile, multe variante ale jocului cer un pariu inițial sau un ante, atunci când unul sau mai multe jetoane sunt puse în miză pentru început.
Fiecare interval de pariere, sau rundă, începe când un jucător face un pariu de unul sau mai multe jetoane. Fiecare jucător de la stânga acestuia, ca răspuns, trebuie să plătească (call) pariul prin adăugarea numărului egal de jetoane pe masă, să pluseze (raise) adică să pună mai multe jetoane la miză decât jucătorul anterior sau să se arunce (fold, drop) dacă nu vrea să plătească, moment în care renunță la cărțile sale și nu mai joacă mâna aflată în desfășurare. Acest jucător pur și simplu va aștepta până la următoarea rundă. Dacă se aruncă, jucătorul va pierde orice jetoane pe care le-a pus în miză. Dacă un jucător nu este dispus să plătească suma cerută de jucătorul care a pariat înaintea lui, acesta trebuie să se arunce.
Intervalul de pariere se încheie atunci când pariurile au fost egalizate, adică atunci când fiecare jucător a plătit exact cât au cerut predecesorii lui sau s-a aruncat, după cum decide. De obicei există două sau mai multe intervale de pariere la fiecare mână de la un joc de poker. După intervalul final urmează afișarea sau showdown, care înseamnă că toți jucătorii care au rămas în joc își arată cărțile, așezându-le cu fața în sus pe masa de joc. Cea mai bună mână va câștiga atunci miza de pe masă. Dacă un jucător face un pariu sau plusează și niciun alt jucător nu va plăti, atunci acesta câștigă automat miza fără să trebuiască să își arate cărțile din mână. În poker apare astfel segmentul de bluffing, fapt ce înseamnă că nu totdeauna cea mai bună combinație de cărți câștigă miza. Bluffing este unul dintre elementele care face din poker un joc atât de popular.
Dacă un jucător vrea să rămână în joc și nu vrea să parieze, el va cere să se treacă peste el la această fază, spunând check. Asta înseamnă, în retrospectivă, că jucătorul face un pariu cu nimic, pentru că este mulțumit cu mâna sa, dar nu vrea să adauge niciun pariu peste cel de pe masă. Jucătorul poate spune check doar dacă niciun alt jucător dinaintea sa nu a pariat. Dacă un alt jucător a pariat, atunci jucătorul care vrea să spună check nu o poate face, pentru că trebuie să plătească cel puțin pariul pus de jucătorul din urma sa. Dacă nu vrea, se poate arunca și renunța la mâna în curs. Jucătorul care spune check poate plusa la un pariu la care a plusat un jucător anterior.
Acest lucru se numește sandbagging și este complet regulamentar, dacă organizatorii jocului nu au decis altfel înainte de startul jocului. Dacă toți jucătorii spun check în timpul unei runde de joc, intervalul de pariere se termină și deci toți jucătorii de la masă rămân în joc. La fiecare rundă de pariere, un jucător este desemnat ca prim parior, în funcție de regulile jocului în sine. Sensul de pariere se mișcă mereu către stânga, de la jucător la jucător, nimeni neavând dreptul să spună check, să parieze sau să se arunce dacă nu este rândul său să acționeze.
Când să pariezi la poker
Rangul mâinilor de poker se bazează pe matematică. Cu cât șansa ca un jucător să primească o mână anume este mai mică, cu atât aceasta este mai puternică în joc și îți oferă mai multe șanse să câștigi potul. De exemplu, un jucător nu ar trebui să se aștepte să primească o chintă roială direct de mai mult de o singură dată de-a lungul a 65.000 de mâini, însă poate să se aștepte să primească două perechi o dată la fiecare 21 de mâini.
În afara situației în care jucătorul bluffează, acesta nu ar trebui să facă un pariu fără să aibă în mână cărți care ar putea să îl scoată victorios. Niciun jucător de poker nu poate juca bine dacă nu știe care sunt elementele unei mâini bune, corecte sau proaste. De exemplu, aceste mâini sunt tipărite pe una dintre cele două cărți în plus din fiecare pachet de cărți de joc american. Le puteți consulta cumpărând un asemenea pachet de joc sau de pe internet.
Kitty
După o decizie unanimă sau majoritară, jucătorii de poker pot stabili o funcție specială de joc numită kitty. De obicei, kitty se aplică atunci când jucătorii decid să taie câte un jeton de valoare mică din fiecare miză la care s-a făcut cel puțin o plusare. Kitty se împarte la fiecare jucător în mod egal, fiind folosit la plata pentru noi pachete de cărți, mâncare sau băuturi. Orice jetoane care rămân în kitty la final de joc vor fi împărțite între jucători în mod egal.
Jetoanele de la poker
Pokerul se joacă aproape mereu cu jetoane speciale dedicate acestuia. Pentru un joc la care participă șapte sau mai mulți jucători, cel puțin 200 de jetoane ar trebui să fie la masa de joc. De obicei, jetonul de culoare albă este unitatea sau cel mai mic jeton ca valoare. Acest jeton are valoarea desemnată celui mai mic pariu acceptat la masă, minimum bet. Un jeton roșu va avea aceeași valoare cu 5 jetoane albe, iar cel albastru va avea o valoare de 10, 20 sau 25 de jetoane albe sau, după caz, 4 sau 5 jetoane roșii. La început de joc, fiecare jucător cumpără (buy-in) un număr stabilit de jetoane. De obicei, fiecare jucător care se așează la masă cumpără același număr de jetoane.
Bancher
Un jucător va fi mereu desemnat ca bancher, acesta fiind responsabil cu supravegherea stocului de jetoane și respectiv de câte jetoane are fiecare jucător la un anumit moment în timpul jocului, dar și cât a plătit jucătorul cu bani reali pentru jetoanele sale. Jucătorii nu au voie să facă tranzacții private între ei sau să schimbe jetoane de la unul la celălalt. Un jucător cu jetoane în plus va apela la bancher și va primi credit sau bani reali pentru aceștia, în timp ce un jucător care vrea mai multe jetoane va cere și va primi aceste jetoane în plus doar de la bancher.
Întrebări frecvente despre jocul de poker →
Limite de pariere la poker
Există mai multe feluri în care se poate stabili o limită de pariere. Unele limite sunt necesare, altfel un jucător cu bani mulți ar avea, sau cer puțin s-ar crede că ar avea un anume avantaj anormal asupra mesei. Odată stabilită, limita ar trebui să rămână neschimbată până la final de joc, dacă nu cumva jucătorii cad de comun acord să o schimbe. Există 7 tipuri de limite de pariere principale la jocul de poker:
Limite fixe – Fixed limits: Nimeni nu poate ridica miza decât peste limita fixată de jetoane, de exemplu două, cinci sau zece. De obcei limita variază în funcție de momentul din joc. De exemplu la poker draw, dacă limita este de cinci înainte de draw, aceasta poate crește la 10 după draw. În poker stud, dacă limita este 5 la prima serie de patru intervale de pariere, aceasta va fi 10 în timpul intervalului final de pariere.
Limită de miză – Pot limit: Oirce pariu sau plusare este limitată de numărul de jetoane din miză de la un anumit moment. Asta înseamnă că jucătorul care plusează va putea calcula ca și parte din miză numărul de jetoane necesare pentru a plăti. Dacă ar fi de exemplu 6 jetoane în pot, iar un pariu de 4 jetoane ar fi pus, jetoanele ar însuma 10; următorul jucător ar avea nevoie de 4 jetoane pentru a plăti; înseamnă că jucătorul poate plusa cu 14 jetoane. Chiar și când jocul se desfășoară cu o limită de miză, va exista mereu o limită maximă de pariere, de exemplu 50 de jetoane.
Limită de masă – Table stakes: Limita pentru fiecare jucător este numărul de jetoane pe care le are în fața sa. Dacă jucătorul are doar 10 jetoane, nu poate paria mai mult de 10 jetoane și poate plăti doar 10 jetoane atunci când alți jucători pun pariuri chiar și mai mari decât atât. Atunci când se impune limită de masă, niciun jucător nu mai poate retrage jetoane de la masă și nici nu mai poate returna jetoane la bancher până la final de joc. Un jucător poate adăuga jetoane la stocul său, însă doar între mâini, adică între finalul mâinii anterioare și începutul mâinii următoare.
Roodles: Într-un joc cu limită fixă, se decide în mod frecvent că după orice mână foarte bună, de la full house în sus, de exemplu, va avea loc un deal în care fiecare jucător va dubla, astfel că limita de pariere se va dubla de asemenea.
Poker sărac – Poverty poker: Se impune o limită maximă asupra jetoanelor pe care un jucător de la masă le poate pierde. Fiecare jucător primește un stoc de jetoane la început de partidă. Dacă le pierde, bancherul îi va oferi acestuia un al doilea sau chiar al treilea stoc de jetoane înainte de a se retrage din joc.
Fără limite – No limit: În cadrul acestor jocuri de poker, limita este doar cerul. Astfel de jocuri sunt jucate tot mai rar astăzi, fie ele online sau în cazinouri sau cluburi.
Limite la plusări – Limits on raises: În aproape toate jocurile de poker jucate în ziele noastre, există o limită la numărul de plusări din timpul fiecărui interval de pariere, aceasta fiind de obicei setată la maxim 3 plusări per interval.
Poker stud și draw
Primul lucru asupra căruia va decide jucătorul este varianta de poker pe care vrea să o joace. Principalele variante ale pokerului sunt draw și stud. La poker draw, toate cărțile sunt decartate cu fața în jos la jucători. În cazul variantei de poker stud, o parte din cărți sunt date cu fața în sus în timp ce pariurile progresează, în așa fel încât toți ceilalți jucători să poată să vadă o parte din mâna fiecărui jucător în parte.
În cazul în care gazda sau clubul în care are loc jocul nu a deliberat deja, jucătorii sunt cei care decid ce formă de poker vreau să joace la un moment dat. Doi factori le pot influența decizia: numărul de jucători, precum și dacă grupul este format din jucători experimentați sau conține printre rânduri și câțiva jucători novice. Iată care sunt variantele recomandate în general:
2, 3 sau 4 jucători: cel mai bine este să se joace un poker stud de orice fel. De obicei, cu atât de puțin jucători, doar cei mai experimentați joacă poker draw și cel mai probabil că vor folosi un pachet de cărți special stripped. Acest pachet se numește astfel deoarece rămâne fără câteva cărți anume, de exemplu decarii sau treiarii.
5-8 jucători: orice formă de poker, fie ea draw sau stud.
9 sau 10 jucători: poker stud cu cinci cărți.
10 jucători sau mai mulți: se poate juca o formă de poker cu mai puțin de trei cărți, cum este three-card monte sau split-in-the-ocean. Toate variantele de poker cunoscute sunt explicate la pagina cu variante de poker de pe site-ul nostru. O altă alternativă atunci când vine vorba despre un număr atât de mare de jucători ar fi să se formeze două mese și să se organizeze două jocuri diferite simultane.
Glosarul termenilor la poker →
Alegerea dealerului – Dealer's choice
Când sesiunea de poker este cea denumită Alegerea dealerului, fiecare dealer are privilegiul de a numi forma de poker pe care o va juca la masă, dar și să desemneze un pariu inițial, cărțile wild și numărul maxim de jetoane care pot fi pariate în timpul fiecărei runde de joc. Chiar și așa, dealerul nu poate cere unui jucător să pună un pariu inițial mai mare decât alt jucător. Dacă dealerul alege un joc precum Jackpots, iar nimeni nu deschide pariurile, același dealer va împărți din nou cărți și toți jucătorii vor trebui să pună pe masă pariul inițial.
Cărți wild
PChiar dacă majoritatea pokeriștilor aleg să nu joace cu asemenea cărți, denumite wild, mai ales atunci când jocul este la alegerea dealerului, nu doar jokerii pot să țină locul unei cărți wild. O carte wild este specific aleasă și poate fi orice carte, de orice culoare sau valoare, cum ar fi o a cincea damă, care în combinație cu alte patru cărți de același fel din mâna jucătorului, duc la o chintă sau o culoare. Cărțile wild aduc o anumită varietate în jocul de poker, și bineînțeles, sporesc mult șansele pentru ca jucătorii să primească o mână rară, cum ar fi full house sau o chintă de culoare. Cele mai cunoscute cărți alese pentru a fi cărți wild sunt:
Jokerul: Majoritatea pachetelor de cărți de joc vin cu doi jokeri care sunt de obicei folosiți la jocuri precum canastă. Jucătorii de poker adevărați adaugă mereu unul sau doi jokeri în pachet pentru a acționa ca și cărți wild.
The Bug – Gândacul: Această carte este tot un joker, dar care are caracteristici limitate: Poate lua locul unui as sau a oricărei cărți care ar transforma mâna într-o culoare, o chintă sau o chintă de culoare.
Doiari – Deuces: Deuces Wild este o variantă populară de poker draw. La acest joc, fiecare doiar este o carte wild. Câteodată, jokerul este adăugat în pachet ca o a cincea carte wild. Ține minte că numărul de cărți wild dintr-o mână nu are nicio implicație în mâna în sine. Astfel, da Deuces Wild, o chintă roială ar putea arăta și așa: 10, 10, 2, 2, 2, care ar învinge mâna formată din 8, 8, 8, 8, 2.
Cărți cu un ochi: Regele de caro și valeții de pică și inimă roșie sunt desenați pe cărțile de joc cu un singur ochi la vedere, în timp ce restul cărților cu fețe au câte doi ochi desenați pe fiecare. Câteodată juveții cu un singur ochi sunt desemanți ca fiind cărți wild, deși în cazul regelui de caro, acest lucru nu se întâmplă decât foarte rar.
Carte low hole: La pokerul stud, fiecare carte low hole a unui jucător, adică cea mai mică dintre cărțile pe care jucătorul le primește cu fața în jos, este considerată carte wild. La pokerul de tip draw, cartea wild ar fi cea mai slabă carte din mâna jucătorului. Atunci când o asemenea carte este desemnată, înseamnă că fiecare carte de aceeași valoare din mâna jucătorului este wild, însă doar acest lucru nu înseamnă că toate cărțile de același rang din mâinile altor jucători sunt de asemenea wild.
Reguli și etică
În fiecare joc de poker, un cod de reguli este folosit ca un arbitru final peste toate celelalte reguli. Nicio regulă de poker nu este universal valabilă, jocul putând fi adaptat după reguli locale și preferințe ale jucătorilor, însă regulile de poker pe care le veți găsi pe acest site sunt cele folosite de majoritatea cazinourilor online și ale cluburilor care oferă mese de poker live pe internet. Există o tradiție în poker care spune că fiecare club sau grup de jucători își pot crea propriile reguli, denumite reguli de casă, care vor fi pe placul jucătorilor în cauză. Desigur, orice reguli de acest gen ar trebui notate pe o foaie de hârtie înainte de toate!
Limită de timp
Înainte de începerea jocului, jucătorii aflați la masă ar trebui să aleagă o limită de timp la care jocul să se încheie, pe care toată lumea să o respecte. Violarea acestui principiu ar putea transforma o masă plăcută într-una deloc pe placul unor jucători. De obicei când se apropie vremea de a ieși de la masă, gazda sau un alt jucător va anunța că urmează ultimele trei mâini, de exemplu, moment în care jucătorii vor putea să își calculeze mai bine strategia pentru finalul de joc.