Grupul Barona al Căpitanului Grande din Mission Indians a pierdut controlul asupra pământurilor lor pentru prima dată în 1700, când militarii spanioli au întrerupt mii de ani de existență pasivă în ceea ce astăzi este zona orașului San Diego. În 1875, Statele Unite au delimitat Rezervația Capitan Grande, în regiunea din nordul orașului, iar în 1930, Mission Indians au ajuns din nou aici, orașul obligându-i să cumpere pământul tribal. Indienii au primit bani și au cumpărat Ferma Barona, acolo unde Cazinoul Big Top și-a deschis porțile în 1994.
Cei mai buni dintre cei buni
Aici, chiar dacă nu te-ai aștepta, se află Blackjack Hall of Fame, singura locație de acest gen din industria jocurilor de noroc. În afară de cei onorați, Barona Resort&Casino dispune de cea mai mare colecție de obiecte de trișat din lume. Actualul Hall of Fame a fost afișat în 2002 dintr-un total de 21 de candidați votați în mod public de către un juriu format din jucători profesioniști și experți ai domeniului. Din aceștia au fost selectați un număr de 7 membrii, iar mai apoi câte un membru nou a fost adăugat în clubul de elite în fiecare an.
Al Francesco (2002)
Francesco a crescut în Gary, un oraș din Lake Michigan, Indiana, la mijlocul secolul al 20-lea, acolo unde a jucat rummy atât de bine încât a făcut din asta o meserie în adevăratul sens al cuvântului. În anii 1960 Francesco a plecat în California și a învățat sistemul de numărat de cărți inventat de Edward O. Throp. Acest sistem pentru blackjack și l-a însușit atât de bine încât a ajuns să fie în mod regulat dat afară din cazinourile din Nevada.
Într-o noapte, Francesco își privea fratele, la rândul lui un numărător de cărți, cum juca la o masă cu miză mică din Lake Tahoe. De fiecare dată când fratele său plusa de la un dolar la 5, Francesco punea câte un pariu de 100 de dolari pe mâna sa, practică perfect legală la orice masă de blackjack. Oficialli cazinoului au crezut că totul era în ordine. Însă în realitate, Al Francesco tocmai crease o nouă tactică, cea de lucru în echipă la masa de joc. Francesco a dezvoltat strategia Big Player, pentru care a fost supranumit Nașul Blackjack-ului.
Ken Uston (2002)
Copilul unei mame austriece și tată japonez, Ken a fost un newyorkez care și-a început viața de adult din poziția de vicepreședinte al Pacific Stock Exchange, după care a intrat și el în rândurile echipelor de numărat cărți ale lui Al Francesco. Uston a fost cel care a detaliat strategia de blackjack pe echipe, atunci când a scris o parte a cărții Big Player în 1977. Deși anonimitatea și intimitatea păreau a fi elementele unei vieți de numărător de carte bune, Uston s-a pus mereu de unul singur în centrul atenției.
Uston și-a ales la perfecție timpul în care să fie banat din cazinourile din Nevada, exact în momentele în care jocurile de noroc deveneau legale în Atlantic City. Posesor al unei diplome de la Harvard și deinător al unui titlu Phi Beta Kappa, Ken și-a pus la cale propria echipă și a început să joace fără milă la mesele din New Jersey. Când cei de la Resorts International, grup ce deținea majoritatea cazinourilor mari din zonă, a decis să îl baneze din toate proprietățile lor, Uston a ripostat și i-a dat în judecată. Jucătorul a precizat în plângere că locațiile nu au voie să dea afară un jucător doar pentru că acesta este bun la blackjack.
Tommy Hyland (2002)
Echipele de blackjack s-au bucurat de apreciere la prima tură de jucători formată de pretendenții pentru Hall of Fame. Tommy Hyland a ajuns printre campioni din prima, din cauza succesului pe care l-a avut în crearea și menținerea unei echipe de câștigători. Hyland a început să joace cărți în 1979, cu un scop precis de a face din blackjack jobul său de zi cu zi. De atunci încoace, Tommy a reușit întocmai ce și-a propus. Hyland joacă într-un anumit fel de fiecare dată, strategia sa fiind una care se poate învăța, spune jucătorul, în cel mult 20 de ore de practică.
Hyland și-a început cariera în zilele incipiente ale Atlantic City, cu o echipă de patru oameni, jucând în umbra lui Ken Uston și a echipelor acestuia. În luna decembrie a anului 1979, cazinourile din New Jersey au făcut un experiment de două săptămâni în care au invitat jucători cunoscuți pentru număratul de cărți să joace, Hyland fiind unul dintre ei. Echipa lui Hyland s-a făcut remarcată pentru longevitate, fapt atribuit atât capacităților sale de a manageria echipa, cât și tehnicii sale de joc.
Keith Taft (2004)
Odată cu introducerea dispozitivului Apple Watch, lumea a devenit fană a acestor device-uri inteligente. Conceptul de a avea un computer ca accesoriu își are originile chiar în jocurile de noroc, lucru ce se întâmpla aici de mai bine de jumătate de secol. Exista un computer pe care îl puteai purta pe tine, făcut de Edward Thorp și Claude Shannon în 1961, care te putea ajuta să bați ruleta. Primul computer pentru blackjack a fost inventat de Keith Taft în 1972. Din cauză că mașinăria lui Taft cântărea 3 kilograme și trebuia să o porți în jurul stomacului, că era controlată cu butoane secrete aflate sub haine, asta e cu totul altceva.
Ca mulți alții ca el, Taft a ajuns la masa de blackjack venind tocmai din lumea academică. Acesta era un profesor de fizică și de muzică Fiind un om religios, Taft nu avea niciun fel de experiență în lumea jocurilor de cazino, prima lui excursie la un cazino fiind cea din 1969 la Reno, California. În timp ce stătea la Harrah, un cazino local, Taft a primit un bon valoric cu care putea să parieze. Și-a transformat atunci pariul dintr-unul singur în trei mâini câștigătoare consecutive la masa de blackjack, plecând acasă cu 3 dolari și 50 de cenți. Această mică victorie l-a determinat pe Taft să vrea să găsească o metodă de a învinge jocul în mod constant.